...gandul ucide,uneori....

Nu plang.
M-ai invatat sa uit de lacrimi.
Fie ca te departezi de mine constient sau nu ,distata se simte - e frig.
Nu mi-e frica, sunt doar trista.
Oricat de puternica si de independenta ma cred nu pot sa te alung.
Poate pentru ca sunt mica, inocenta si... TE IUBESC!

Cateodata ma-ntreb :
De ce sa ma lupt singura cu morile de vant, cu gandul, cu amintirea?

Daca mi-ai da drumul as fugi si poate ar fi mai bine. Te-ai gandit ca ne-am face mai bine daca nu am fi? O singura afirmatie din trecut o pastrez: "urasc ignoranta".


Mie dor de tine! Cand spun aceste cuvinte intreaga mea fiinta tresare. Am crezut eu vreodata ca pot exista asemenea sentimente?...NU!
Dar aceste sentimente numai cel ce iubeste cu toata fiinta, numai cel ce a atins culmile dragostei, poate sa cunoasca, iar eu(noi) le-am cunoscut, Iubirea mea.
Le-am cunooscut asa cum nimeni nu le va mai cunoaste vreodata, dar ce folos daca ele s-au spulberat asa cum spulbera vantul nisipul ...si-l duce departe?

Cat de departe a plecat iubirea noastra? Nu, nu e departe. E inca aici, aproape, eu o simt. E chiar mai puternica decat la inceput si nimeni nu o va distruge: nici distanta, nici timpul si chiar nici moartea, pentru ca dragostea noastra e mai puternica decat orica forta.
Ma intreb si azi daca merit aceasta fericire si mi-e frica ca nu voi reusi niciodata sa-i platesc pretul.

Pun intrebari, tu nu dai explicatii. Stiu.E prea mult....
Risipa asta de timp ma distruge. Poate ca nici nu observi ca fiecare minut departe de tine ma stinge, ca fiecare zi in care iti arati indiferenta ma arde. dar infinitul e mare si ma pot transforma in vise ,in tot ce iubesti tu mai mult, dar nu reusesc sa ma transform in persoana care o vrei langa tine.

Ma doare durerea ta desi nu iti arat asta niciodata. As vrea sa iti mai spun o ultima oara ca TE IUBESC, dar imi e frica de consecinte, de ceea ce as putea spune, crede sau face eu.Cred ca imi e mai frica de reactia mea decat de a ta.
Acum ca esti aici ,intr-un fel te ignor pentru a nu fi ranita dar stiu ca atunci cand vei pleca voi regreta, deja regret dar e peste puterea mea. As vrea sa mai pot spune TE IUBESC, pentru ca asta simt si imi doresc ,dar pentru ca nu le mai vad rostul, sensul acestor cuvinte daca tu nu le poti simti, daca tu nu le dai atentie !!!



Se intampla in viata sa iubesti nebuneste...sa simti ca traiesti doar pt a iubi,sa simti ca traiesti doar pentru El.Zambetul lui iti face picioarele sa tremure...dar in acelasi timp pot urca pe cele mai inalte culmi ..pot chiar sa zburde deasupra norilor,sa simti ca te-ai nascut special pentru El,sa te consideri cea mai norocoasa femeie pentru ca ti-a fost dat sa il intalnesti,sa te poti uita in oglinda si sa-ti spui”Sunt fericita”....Se intampla sa iubesti atat de intens si arzator incat sa nu il mai poti privi ca pe un om...nici ca pe un inger ci pur si simplu ca pe ceva Divin....si il urci acolo sus pe un piedestal atat de inalt incat crezi ca nimeni si nimic nu il poate darama...

Este cel mai frumos FAPT care ti se poate intampla in viata... simti ca esti atat de puternica incat nimic nu te poate dobori...simti ca traind aceasta mare dragoste esti invincibila.Nu ridici ziduri in jurul sufletului tau si nu iti pregatesti strategii de aparare...pentru ca atata timp cat esti langa El si va iubiti cu atata pasiune nimeni si nimic nu va poate atinge.
Dar ce se intampla cand cel la picioarele caruia ti-ai fi pus viata fara sa eziti nici macar o secunda te dezamageste?
Cel cu care imparteai totul,bucurii,tristeti,lacrimi,zambete,ganduri,intimitati... El care ti-a fost prieten, iubit, tata, amant...te loveste cu atata fortza incat darama piedestalul pe care il urcasei...iti spulbera visele si sperantele..te trezeste din acel vis frumos intr-un groaznic cosmar...iti arata ca lumea in care traiai nu era decat o lume fantastica....pentru ca de fapt lumea in care traim este atat de urata si rea incat si cei ce se iubesc se ranesc si nu ai timp sa iti dai seama ca acea persoana care dadea un sens vietii tale ti-a devenit cel mai aprig dusman .

Simti cum totul in jurul tau se naruie..simti ca nu iti mai gasesti locul in aceasta lume...si te intrebi cum de ai fost atat de oarba...dar nu ai vazut pentru ca nu ai vrut...pentru ca ti-a fost frica sa privesti atat de departe...te simti mica si neputincioasa in fata unei realitati dure si incepi sa te inchizi in carapacea ta...iti pui o masca de femeie puternica, dura, fara inima..si toate acestea pentru a nu arata lumii ca inca iti lingi ranile....ca stai si te intrebi cand oare se vor vindeca.

Incerci sa mergi mai departe...si ai impresia ca stii acum sa te feresti , ca nu mai poti fi ranita ,ca o sa fi tu prima care va lovi de data aceasta si faci sa sufere oameni care nu merita !!!



Ar fi ciudat sa imi fie dor de tine acum. Insa imi e dor de ceva si nu stiu de ce poate de o privire, de un sentiment, de cineva si vreau sa nu-mi mai lipseasca atat de mult.
Cred ca momentul e de vina sunt prea melancolica, sau poate ca stiu ce imi lipseste, de ce imi e dor si nu vreau sa accept realitatea. Imi e dor de sarutul tau, de zambetul tau, de ochii tai, de privirea ta. Imi e dor de imbratisarea ta si nu vreau sa imi mai fie dor de tine dar nu pot face nimic. Ca desi sunt langa tine, tu nu ma vezi, nu ma simti, nu ma auzi. Iar indiferenta ma raneste tot mai mult ... lucru acesta ma indeparteaza cu fiecare zi ce trece tot mai mult de ochii tai. Tu nu vezi cat sufar atunci cand tu esti trist si cat sunt de fericita atunci cand zambesti.

Si stiu ca inca MA IUBESTI.