Destinatii necunoscute .....

INCREDEREA


La ce ne foloseste cu adevarat ... ?
Cand putem afirma ca INCREDEREA e necesara si folositoare...?
Cand o descoperim sau cand o pierdem...?
Si cand INCREDEREA reprezinta partea determinanta in viata nostra?
Sau.......e doar masca sub care ne-ascundem de noi ori de cei pe care-i iubim sau speram ca-i iubim?
Multe incertitudini in urma acestor cateva intrebari si a multora care se nasc in noi,cand vrem sa gasim raspunsuri ....
Cred ca ,parerea mea....niciodata nu vom descoperii un raspuns cert la acestea ...pentru ca rasa umana e atat de complexa incat nu exista decat probabilitati .
Am intalnit situatii cand oamenii aveau nevoie disperata de-ncredere,si eu,totodata regasindu-ma'n unele ...din simplul motiv ca INCREDREA reprezinta stimulentul,uneori vital,de-a merge mai departe,de-a ne intarii in lupta cu viata . GRESIT .
...in cu totul alte situatii,oamenii ne distrug increderea chiar daca noua,celor cativa,nu ne lipseste nici curajul si nici forta de-a ne stimula singuri,avand incredere in noi. Acestia-s oameni ce ,sub o masca falsa,pretind si cauta sa dovedeasca ca nu-s vulnerabili si slabi,insa-si bazeaza viata pe distrugerea celor ce poarta slabiciuni,in special sufletesti. ADEVARAT.
Deja am conturat subtil doua aspecte ale increderii.. CONSTRUCTIV si DISTRUCTIV.
Nuantele-s incerte...palide...esenta e importanta.
CONSTRUCTIVITATEA, firesc...ar trebui sa se concretizeze in benefic...in propriul sens al definitiei ei,dar ...si-aici descoperim erori. Astfel multi oameni ajung sa depinda de surogate,ajung sa creada in incerte sperante si se trezesc ca ,din comoditate sau egoism,ei nu-s decat niste marionete,hranindu-se cu ce nu au,avand ce nu-s in stare sa realizeze prin forte proprii.
DISTRUCTIVITATEA ,logic,e limita opusa celei benefice...deseori ruinand oameni si caractere mai slabe ,aducand suferinta si durere,pana la renuntarea la viata .
..cu toate astea ,are si un aspect pozitiv (straniu fapt de-a descoperii pozitivitate intr-o baza negativa,distructiva) ...o putem percepe (pentru cei care pot fi apti sa inteleaga) ca o critica ,ca un impuls major de-a ne stimula sa nu ne pierdem demnitatea.GREU DE INTELES,MAI ALES DE APLICAT,CAND ESTI O FIRE SENSIBILA SI EMOTIONALA.
Doar aceste doua aspecte includ o atat de mare varietate de manifestari,trairi si simturi,incat dau nastere enorm de multor posibilitati ale intelegerii umane.
Zilnic speram,zilnic visam,zilnic suferim deceptii sau traume,si toate acestea din pricina noastra,din pricina incapabilitatii de-a intelege ca adevarata INCREDERE e cea cu care te nasti,e cea pe care-o cultivi in timp ce te dezvolti,detasat de tot si de toate,si cea care ,in adevaratul ei sens,e PARTEA BUNA si STANDARDUL caracterului tau,ca OM.
Noi suntem produsul actiunilor noastre,nivelului de inteligenta si-al intelepciunii ce-o dezvoltam sau nu,al educatiei mai mult sau mai putin evidente in functie de capacitatea noastra de-a ne forma,al peceperii realitatii vietii fiecaruia in parte !

Dizabilitatea vesnica a omului se imparte intre rezultatul conduitei a ceea ce acceptam sau a ceea ce vrem sa ne infrangem pentru a nu ne straduii prea mult sa ne complicam existenta sau drumul in viata ! Insa,nimic din toate acestea nu-s 100% concrete,deoarece NU VREM SA NU DEPINDEM DE DUALITATEA NEGATIVITATII SI-A EGOISMULUI INNASCUT!

Post Scriptum : Calea cea mai lesnicioasa e alegerea cea mai la indemana si cea mai usoara,insa,intotdeuna cea mai proasta si concret negativa !

Cine-mi poate argumenta contrariul,nefolosindu-se de intunericul din sufletul lui ce-ar duce la concuzii false? Sincer.....cred ca am de asteptat,scuzati'mi sinceritatea !

**Aflarea intelepciunii cere cugetare cu osteneala. **
**A trai nu inseamna a respira, inseamna a actiona. **